Toti copiii au dreptul la educaţie fără discriminare, indiferent de rasă, etnie sau naţionalitate, de dizabilitate, culoarea pielii, religie sau de limba vorbită, indiferent dacă sunt fete sau băieţi.
Tu ai învățat despre asta la școală?
România are o lungă tradiție a școlilor speciale pentru copii cu dizabilități, sprijinită, nu în ultimul rând, de opinia predominantă în societate potrivit căreia copiii cu dizabilităţi sunt educaţi cel mai bine în condiții de segregare. În România, în 2015, conform datelor statistice publicate de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice trăiau 752.931 persoane cu dizabilități din care 60.289 copii cu dizabilități. La sfârșitul anului 2013 aproximativ 60% dintre copiii cu dizabilități erau incluși în învățământul de masă (Ministerul Muncii, Situaţia copiilor cu dizabilităţi la 31 Decembrie 2013), însă potrivit datelor publicate de Institutul de Politici Publice, ponderea medie a copiilor cu dizabilități înregistraţi în ciclul primar, secundar inferior și secundar superior din învățământul de masă era, în 2013, de numai 38% (IPP, Monitoring report on Romania’s readiness to enforce the UN Convention on the Rights of Persons with Disabilities, 2013).
Lipsa de școlarizare este de șapte ori mai mare pentru copiii cu dizabilități în comparație cu copiii fără dizabilități, în timp ce ratele de abandon şcolar timpuriu sunt duble faţă de cele ale populaţiei generale.
(Sursa Raportul Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei, Nils Muižnieks, 2014)
