Educaţia şi drepturile omului: instrumente pentru incluziune

Educaţia şi drepturile omului: instrumente pentru incluziune, dialog intercultural şi democraţie

„Drepturile omului încep cu micul dejun”, spunea René Cassin. Acest citat, pe cât de sintetic, pe atât de clar, e un punct de plecare foarte util pentru a înţelege de ce o educaţie pentru drepturile omului e necesară în viaţa oricărei persoane şi în viaţa oricărei comunităţi, pentru a putea trăi împreună într-un cadru democratic şi intercultural.

În cele ce urmează voi prezenta câteva perspective pe aceste teme, plecând de la instrumentele dezvoltate la nivel european de către Consiliul Europei, mai ales de către Departamentul său de Tineret.

Educaţia pentru drepturile omului şi Consiliul Europei

Consiliul Europei are misiunea de a promova democraţia, drepturile omului şi statul de drept în cele 47 de ţări membre. Mulţi cunosc Curtea Europeană a drepturilor omului ca principal instrument al acestei instituţii. Consiliul Europei consideră educaţia pentru drepturile omului şi educaţia pentru cetăţenie democratică un instrument absolut necesar pentru ca orice persoană să poată să îşi cunoască drepturile, să ştie cum să şi le pună în aplicare şi, un aspect cu adevarat important, să înveţe să se comporte într-un aşa zis „spirit al drepturilor omului”. Cu alte cuvinte, educaţia pentru drepturile omului înseamnă a cunoaşte, dar şi a învăţa să trăim împreună în baza anumitor valori (egalitate, solidaritate, respect).

De ce şi pentru ce este importanta această educaţie?

În primul rand, având în vedere că drepturile omului sunt un instrument care asigură dezvoltarea şi o viaţă demnă pentru oricare persoană, a ne cunoaşte drepturile şi a cunoaşte cum putem funcţiona în societate împreună este o competenţă vitală. Din aceasta perspectivă, educaţia pentru drepturile omului nu este doar pură informare, ci un instrument pentru a dezvolta competenţe sociale, şi pentru a invăţa cum functionează o societate democratică. Cu alte cuvinte, educaţia pentru drepturile omului ne ajută să fim cetăţeni.

Iată câteva exemple de teme interesante de abordat aici:  ce înseamnă a vota? Cum ne formăm opiniile şi cine ni le influenţează? Cum funcţionează o societate democratică şi cum se iau deciziile? De ce minorităţile au nevoie în anumite cazuri de măsuri specifice? Care sunt limitele drepturilor şi ce responsabilităţi sunt implicate?

În al doilea rând, educaţia pentru drepturile omului, având în vedere că promovează o abordare a egalităţii şi a anti-discriminării, ne poate cu adevarat ajuta să depăşim stereotipurile şi prejudecăţile în care discriminarea îşi are foarte des sursa.

Educaţia pentru drepturile omului, prin cadrul pe care îl creează, ne poate ajuta să vorbim despre chestiuni despre care am vrea să vorbim, dar nu ştim dacă vom fi ascultaţi, sau despre care nu am vrea să vorbim, dar a le discuta ne-ar putea ajuta să ne imbogăţim înţelegerea temelor pentru a putea acţiona cu bună ştiinţă, dar şi într-un spirit al egalităţii şi al demnităţii fiecărei persoane. Competenţa de a înţelege lumea în care trăim este azi o competenţă fundamentală nu numai pentru a fi un bun cetăţean, dar şi în cadrul unei slujbe sau în cadrul privat.

Anumite teme posibile în acest sens ar putea fi egalitatea de gen, integrarea copiilor romi, integrarea copiilor refugiaţi în societate, cum putem aborda chestiunile LGBT, rolul societăţii în incluziunea persoanelor cu dizabilităţi etc. Un loc important îl ocupă aici tema prejudecăţii şi stereotipuri, dar şi teme precum discriminarea instituţională.

Manuale realizate de Consiliul Europei - Departamentul pentru Tineret

În al treilea rând, educaţia pentru drepturile omului poate schimba un sistem educaţional în perspectiva dezvoltării calităţii procesului educativ. De exemplu, educaţia pentru drepturile omului nu presupune a începe aceasta discuţie de la macro-probleme, uneori putem începe chiar de la clasa sau de la grupul cu care lucrăm, de exemplu: avem răbdare cu colegii care se exprimă cu dificultate? Îi respectăm pe cei care au opinii diferite faţă de noi? Cum reacţionăm când colegii cu mai multa forţă fizică ne obligă să facem ceva ce nu vrem să facem? Cum acceptăm noii colegii în clasă sau în grup? samd.

A discuta cum un grup  funcţionează înseamnă deja a pune bazele pentru ca el să funcţioneze mai bine. Orice persoană, dacă se simte integrată într-un grup şi simte că este respectată, va învăţa mai bine şi va fi ma motivată în ceea ce face. O astfel de educaţie presupune de asemenea integrarea explicită a unui proces de dezvoltare a valorilor tinerilor. Este evident că educaţia are un rol în formarea valorilor tinerilor, şi a explicita acest fapt şi a ne pune întrebarea ce tip de valori se formează prin educaţie este de asemenea un aspect de abordat în educaţia pentru drepturile omului.

Aş vrea să adaug aici câteva consideraţii metodologice ale educaţiei pentru drepturile omului. De fiecare dată când am format educatori pe această temă, am încercat să îi fac să se gândească la rolul lor şi la abordarea pe care ei înşişi sau ele însele o au faţă de grupul cu care lucrează şi ce valori şi atitudini sunt necesare educatorului pentru a iniţia un proces de educaţie pentru drepturile omului.

Educaţia pentru drepturile omului presupune anumite competenţe ale educatorului care sunt legate de cunoştinţele lor, cât şi de atitudinile lor. Modul în care procesul educativ este organizat poate influenţa formarea valorilor tinerilor chiar mai mult decat subiectul pe care il abordăm. Un mediu autoritar în care discutăm despre participare este, din perspectiva educaţiei pentru drepturile omului, o contradicţie. De aceea este important să le reamintim educatorilor să reflecteze la abordarea metodologică pe care o au în procesul educativ.

Un angajament în favoarea educaţiei pentru drepturile omului înseamnă mult mai mult decât a organiza câteva exerciţii interactive în care vorbim despre drepturi. Înseamnă mai ales un proces de schimbare şi ameliorare a calităţii educaţiei, ceea ce presupune de asemenea că educaţia pentru drepturile omului poate fi utilizată în orice materie şi nu limitată doar la una dintre materii.

Mai mult, educaţia pentru drepturile omului are ca scop schimbarea personală în sensul dezvoltării valorilor, dar şi schimbarea comportamentelor sau iniţierea unor acţiuni pentru drepturile omului. În acest sens, educaţia pentru drepturile omului încurajează educatorii să lucreze nu numai cu tinerii, dar şi cu alte asociaţii sau organizaţii sau instituţii, sau cu părinţii, de exemplu.

Am citat definiţia educaţiei pentru drepturile omului din Carta Consiliului Europei privind educaţia pentru cetăţenie democratică şi educaţia pentru drepturile omului care a fost adoptată în 2010 şi care se adreseză în mod prioritar ministerelor competente din cele 47 ţări membre ale Consiliului Europei, pentru a le recomanda o serie de măsuri pentru a iniţia schimbări durabile în sistemul de învăţământ formal şi non-formal.

Acest efort politic la nivel european este astăzi important, pentru că printre cele 47 ţări ale Consiliul Europei există o mare diversitate de practici şi fiecare ţară poate susţine integrarea educaţiei pentru drepturile omului şi pentru cetăţenie democratică în sistemul propriu. Un efort susţinut este necesar din aceasta perspectivă.

Iată câteva dintre instrumentele promovate de către Departamentul de tineret al Consiliul Europei pentru educaţia pentru drepturile omului:

• Compass, manual pentru educaţia pentru drepturile omului cu tinerii şi Compasito, manual pentru educaţia pentru drepturile omului pentru copii
• Bookmarks, manual pe combaterea discursului de ură
• Education Pack all different all equal, manual pentru educaţia interculturala cu tinerii.

Specific pentru profesori, Consiliul Europei a dezvoltat resurse pedagogice pentru profesori, de exemplu seria de manual „Living democracy”.

Pentru mai multe informatii despre programele Consiliul Europei pe această tema http://www.coe.int/en/web/edc/what-we-do

de Mara Georgescu

Mara Georgescu ocupă funcţia de consilier pedagogic în Departamentul de Tineret al Consiliului Europei. Mara a lucrat pe această temă în mai multe organizaţii de drepturile omului în Romania şi Italia. Mara este co-autor al manualului Bookmarks.