Sentimentele românilor – de la dragoste și respect, la ură
”Nu sunt tinerii de vină că nu au avut un îndrumător, fie el și spiritual. Un sistem de educație coerent și corect care să îi învețe, mai întâi de toate, să nu rănească alți semeni. Toți ne-am născut cu o șansă, egali.”
M-am născut în anul 1987 în România. Mai mult ca sigur am fost însărcinat cu o misiune ce trebuie îndeplinită. Sistemul de „ocrotire” a tinerilor și copiilor din centrele de plasament s-a dovedit a fi un eșec de zile mari. Un eșec care a produs victime și care, din păcate, încă produce. Îmi iubesc țara, îmi iubesc semenii, dar am decis să pun piciorul în prag și să ajut, cât pot de mult, tinerii instituționalizați cărora nu le lipsește numai familia, ci mai ales speranța.
Să vorbim despre discriminare. Conform unui studiu realizat de StudioLEX, răspunsurile la întrebarea dacă discriminarea este o problemă actuală au fost:
- 51% în mare și foarte mare măsură;
- 44% în mică și foarte mică măsură;
Top categorii sociale discriminate:
- persoanele de etnie romă: 46% dintre români declară că s-ar simți puțin confortabili în preajma unei persoane de etnie romă
- persoanele cu dizabilități fizice sau psihice
- persoanele infectate cu HIV/SIDA: 77% dintre români consideră că este mai uşor pentru persoanele neinfectate să-şi găsească un loc de muncă
- persoanele fără adăpost
- orfanii
- persoanele dependente de droguri
- LGBT: 54% nu ar fi dispuși să ia masa cu o persoană cu orientare sexuală diferită
Multă lume pozează drept creștini-ortodocși, cu frică de Dumnezeu, cu respect față de semeni. În același timp, aceiași oameni discriminează, jignesc, pun la colț și arată cu degetul. Cred că asistăm la o clericizare a statului, după părerea mea.
Când eram în casa a XI-a, semestrul I, am fost la un second hand de unde mi-am cumpărat o pereche de pantaloni cu capse. Entuziasmat, i-am purtat la școală. Colegii m-au tachinat, au încercat să-mi smulgă capsele rând pe rând până când am fost nevoit să fug și să mă ascund sub scările de la etajul 1 al liceului. M-am simțit hărțuit. Eram hărțuit.
Devenisem marioneta colegilor de clasă doar pentru că purtam o pereche de pantaloni cu capse, doar pentru că eram cel mai sărac din clasă. E foarte descurajator să fii privit ca un sărac, un copil abandonat, un copil singur. ADIO stimă de sine, încredere în forțele proprii; bunvenit anxietate, tulburări psiho-sociale, chiar depresie.
Cu ce sunt mai presus cei care jignesc și umilesc întregi clase sociale, mai ales tineri? Ne-am născut singuri, murim singuri. Nu ne îngroapă nimeni cu o diplomă de excelență în metafizică, nici cu vile sau mașini de lux. Acestea sunt, probabil, realizările multor români. Realizările spirituale unde sunt?
Nu e suficient să faci o pomană sau să dai 1 leu celui care îți spală parbrizul. Conduita ta în societate presupune mai mult de atât. Indiferent de statutul social, de averi sau sărăcie, de felul în care arătăm, respectul pentru semenii noștri este într-adevăr o virtute.
A-ți iubi aproapele înseamnă a te iubi pe tine însuți. Noi suntem oglinda celor pe care îi întâlnim imediat cum am părăsit locuința. Încearcă să vezi în ceilalți ce vezi în tine.
Iubirea, respectul, empatia sunt cuvinte-cheie care stau ca fundament al oricărei societăți solide. Poate dacă am iubi în loc de a urî, dacă am respecta și înțelege, în loc de a arăta cu degetul, dacă am fi mai toleranți, în loc să ne vărsăm nervii, am vedea schimbări și la scară largă. Totul începe cu noi. Cu mine, cu tine, cu oricine. Cu încredere afirm că putem combate problemele și înfrunta discriminarea din România.
de Vișinel Bălan
Vișinel Bălan este un tânăr provenit din sistemul de protecție a copilului. Cu un parcurs dramatic, despărțit de părinți, trăindu-și copilăria între orfelinate, Vișinel este astăzi absolvent a două facultăți (Facultatea de Drept și UNATC), a terminat un master în Științe Penale și urmează un alt program de master în Gupuri de Risc și Servicii Sociale de Suport la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea București. Este inițiator al unor proiecte ambițioase prin care tinerii din instituții sunt sprijiniți să înceapă o viață independentă.
