Ce trebuie neapărat să știm despre drepturi?
Azi, când scriu aceste rânduri, este 10 Decembrie, ZIUA INTERNAȚIONALĂ A DREPTURILOR OMULUI. Ne amintim de DECLARAȚIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI, prima reglementare internațională — stabilită de Organizația Națiunilor Unite — a drepturilor de care ar trebui să se bucure orice ființă umană.
Acum două zile am ținut o prezentare pentru studenți care vor deveni pedagogi. I-am întrebat ce știu despre drepturi, și am aflat că aproape nimic. Eu aveam 12 ani când am îndrăgit un oratoriu rock a unei trupe maghiare (Illés), intitulat Drepturile omului. Ca elev de liceu scriam poezii, și am scris una împotriva regimului de apartheid din Rhodezia (azi Zimbabwe). Simțeam că trebuie să fiu solidar față de cei care suferă. În studenție am primit o mică broșură, care a încăput în palma mea, astfel era ușor de ascuns la nevoie. Se intitula Declarația universală a drepturilor omului... Eram încă în comunism, și cu așa ceva la mine puteam păți rău de tot. În perioada aceea doar a aminti de drepturile omului reprezenta o revoltă împotriva sistemului. Dar mă interesa să cunosc ce mi se fură prin dictatură.
De ce nu doresc azi tinerii din România să-și cunoască drepturile? De ce educația instituțională nu oferă suficiente informații despre drepturi? Nu mai trăim în dictatură, dar acest lucru nu înseamnă că ne bucurăm întotdeauna de drepturi. În orice stat din lume se poate întâmpla ca drepturile să aibă de suferit. România se află printre acele state europene unde drepturile sunt încălcate mai frecvent, după statisticile Curții Europene a Drepturilor Omului. Dar dacă nu ne cunoaștem drepturile, nu le revendicăm.
Câteva exemple de drepturi care ni se încalcă zilnic:
- majoritatea transportului în comun este inaccesibil pentru persoanele cu dizabilități locomotorii;
- multe persoane vârstnice își pierd locul de muncă pentru că angajatorii vor angajați tineri, considerați a fi mai energici, mai deschiși spre nou;
- copiii din zonele rurale nu se bucură de o educație de calitate;
- mulți copii romi învață în clase segregate, separate de colegii lor neromi;
- femeile au un venit mai mic decât cel al bărbaților.
Ce trebuie neapărat să știm despre drepturi?
Drepturile sunt universale. Adică toate ființele umane trebuie să se bucure de ele. Nu depind de cultură, cum este limba maternă sau religia.
Unele dintre drepturi sunt inealienabile, adică nu pot fi limitate în nici o circumstanță. Din această categorie face parte, spre exemplu, dreptul la tratament uman. Alte drepturi pot fi limitate, cum ar fi dreptul la libertate. O persoană care a comis infracțiuni poate fi condamnat de o instanță independentă la o sancțiune privativă de libertate (închisoare).
Nu există o corelație între drepturi și obligații. Drepturi au și acele persoane care nu au obligații (cum sunt copii) sau care nu-și respectă obligațiile (persoanele care au comis infracțiuni nu pot fi pedepsite prin tratamente inumane).
Respectarea drepturilor este o obligație internațională, și nu problema internă a statelor. Acestui scop servesc tratatele internaționale, care protejează împotriva abuzurilor autorităților statale. Cetățenii României, țară membră a Consiliului Europei, se pot adresa Curții Europene a Drepturilor Omului, în situația în care instanțele naționale nu țin cont de respectarea drepturilor.
Dar înainte de toate, pentru a promova drepturile omului, este nevoie de sentimentul solidarității față de cei care sunt mai expuși abuzurilor. Deși primul articol al Declarației univerale a drepturilor omului afirmă că toate ființele umane se nasc egale în drepturi, în fapt situația este diferită. Unii dintre noi suntem norocoși să ne naștem într-o familie fără probleme, alții ne naștem în familii unde chiar și pâinea de toate zilele este greu de procurat. A afirma că suntem egali înseamnă a nu ține cont de realitate. Să ne naștem egali în dreptul este încă un deziderat. Dacă în copilărie problema părinților este să ne trimită la ore de vioară sau ore de pian, avem o viață mult mai diferită față de cei ai căror părinți se gândesc să le trimită la cerșit sau la culesul porumbului. Obligația morală a celor mai norocoși este să se preocupe de cei care nu se află în această situație. Când eram în clasele V-VIII am fost dintre cei mai buni la învățătură, astfel eram favoritul profesorilor. Când un profesor lovea un coleg de clasă că nu și-a făcut temele, consideram că era obligația mea să mă ridic și să spun profesorului să nu mai facă așa ceva. Pentru că eu nu pățeam nimic pentru această atitudine.
Acum înțelegeți de ce nu doresc azi tinerii din România să-și cunoască drepturile?
Înțelegeți de ce educația instituțională nu oferă suficiente informații despre drepturi?
Poate găsiți răspunsurile.
de Istvan Haller
M-am născut în 1962, am terminat facultatea de geologie și am lucrat ca geolog până în anul 1990, când am devenit ziarist. Din anul 1993 am condus Biroul pentru Drepturile Omului din cadrul Ligii PRO EUROPA. În această calitate am participat la o serie de conferințe, inclusiv cele ale ONU, OSCE, Consiliul Europei, și am scris studii și articole, în special privind romii și discriminarea. Din 2007 sunt membru în Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Am absolvit facultatea de drept și am obținut titlul de doctor în sociologie. Ca și formator, țin prezentări pe domeniul discriminării pentru judecători, procurori, polițiști și alte categorii de funcționari publici.
